Mişcarea culturală în Calafat în anul 1924

În oraşele mici viaţa culturală e adesea redusă la simpla manifestare a şcoalei şi la iniţiativa profesorului. Dacă manifestările culturale sunt rare sau mai puţine de cât în oraşele mari, rolul profesorului şi al şcoalei este covârşitor. La noi toate îndrumările de o viaţă culturală sunt îndreptate de către şcoală şi numai de la ele se aşteaptă.

În timpul acesta s”a luat iniţiativa de către corpul profesoral ca să ţie fiecare câte un ciclu de conferinţe din specialitatea lui.

La aceste conferinţe vor participa ca vorbitori ofiţeri şi orice alt intelectual, ce ar avea de spus ceva. Săptămâna viitoare va începe d-l C. Gerotă cu subiectul “Aspecte din filosofia veche”. Conterinţele se vor ţine în saloanele Cercului Militaro-Civil.

* * *

Ziua de 24 ianuarie s”a sărbătorit ca întotdeauna în Calafat, cu multă, foarte multă populaţie în sală. Ziua aceasta e ziua de întâlnire a întregei societăţi din Calafat. Liceul a avut un festival precedat de conferinţa directorului. După festival membrii Cercului au avut o serată în saloanele lui, unde s”a jucat ,,Hora Unirii”.

* * *

În Calafat cititul cărţilor şi revistelor este foarte puţin întins. Se citeşte ,,Năzuinţa” ceva mai mult, Arhivele” mai puţin. În schimb ziare se vând în cea mai mare măsură. Ziarul aduce intriga şi cancanurile, ura şi bănuiala, ceeace place micului provincial.

Psihologia provincialului este foarte interesantă, dar grozav de repulsivă. Fără orizont, fiindcă n”a căpătat privirea lucrurilor eterne ce le găseşte omul cult prin experienţa cărţii realizate în artă şi ştiinţe, fiecare provincial, în miopia lui intelectuală, se crede a fi centrul universului. Banul fiindu-i singura ocupaţie, are în curând toate consecinţele lui : avariţia, sau vanitatea politică.

Cei mai mulţi au pe cea dintâi, foarte puţini pe cea din urmă. De aceea în acest oraş, unde se află atâţia milionari, nu există un act de binefacere. Şcolile primare sunt într-o stare de plâns : neigienice şi fără material didactic, fără mobilier, amintesc necontenit dispreţul nostru pentru şcoală. Statul nu poate, iar iniţiativa particulară, care face minuni în alte părţi, nu se simte la Calafat. Se cheltuiesc zeci de mii de lei pentru rochii de bal, se zvârle banul pentru ceaiuri şi serate, dar lipseşte orice act filantropic în Calafat. Apoi cultura la periferie este şi aici ca pretutindeni un gol apăsător. Şcoala trebuie să se opintească din răsputeri pentru a arunca lumina cât mai departe. Aici s”a şi luat iniţiativa unor şezători săptămânale pe mahalale, împreună cu preotul şi profesorul.

Provincia, dacă ar vrea, ar putea întrece oraşele mari prin iniţiative şi acte filantropice.

* * *

În ultimul timp Calafatul a trecut printr”o acută criză la primariat. Politica tradiţională, anchilozată în rituri false, stereotipe, s”a opus cu înverşunare nouei politici de avant şi de jertfă. Azi spiritele s”au liniştit. Noul primar a făgăduit că va rupe cu trecutul, trecut în care politica era mijlocul cel mai comod de îmbogăţire şi care cultiva toate păcatele omeneşti.

Arhivele Olteniei, 1924