Înfiinţarea Oraşului Calafat

Calafatul, orăşelul oltean ce se ridică dârz în faţa Vidinului duşman, nu fiinţează, ca întocmire urbană, de cât de foarte curând. Locul acesta de vad, incontestabil, este vechi; oştile romane, când purtau vitejia străbună în luptele de stapânire ale Vidinului, de sigur, pe aci au trecut. Şi când năvălirile Turcilor deveniră din ce în ce mai copleşitoare, de sigur că şi pe acolo şi-au gasit cărare. Şi multe lupte s”au dat în acest colţ de ţară frpmântat cu mult sânge românesc, dar şi cu acel al Muscalilor, în ultimele două veacuri!… Parapetele pe care brazda adâncă a plugarului de aci le-au prefăcut în ţarină roditoare în ultimul timp, au mişcat adesea ori curiositatea mea de copil.

În marginea răsăriteană a Calafatului erau ridicate aceste fortăreţe patriarhale, peste cari se putea privi luciul Dunărei şi în spatele cărora se ascundeau cei ce pândeau tainele apei.

Tot acest trecut, aducând în discuţie şi ipotezele genialului Haşdeu, vor fi studiate cu o altp împrejurare. Acum, aci începem să urmărim chemarea la viaţa modernă a “schelei Calafat”, de către gospodarul Voevod Barbu Dimitrie Ştirbei, care fu acelaşi întemeietor de aşezări orăşeneşti la Severin şi Călăraşi. Din actele ce vom publica, se va desprinde un tablou luminos al acestui colţ oltean; se va vedea limpede ce era Calafatul înainte de 1850. Pe baza acestor mărturii se va putea scri o monografie mai completă şi rnai adevărată decât acea eşită din iniţiativa d-lui I. S. Drăgulescu. Este interesant de ştiut că, la desăvârşirea operei începute de Barbu D. Ştirbei, a contribuit, cu bună-voinţă de multe ori, cu contrarietăţi câte odată, Aga Grigorie Otetelişanu, ctitorul şi epitropul bisericei Sf. Ilie din Craiova – stăpâna moşiei Calafat -, ajutat fiind de cel mai mare inginer de pe acele vremuri însuşi nepotul Agăi, vestitul Petrake Poenaru.

I.

Noi Barbu Dimitrie Ştirbei cu mila lui Dumnezeu Domn stăpânitor a toată Ţara Românească.

Către departamentul credinţei

Alăurata aci în copie jalba a neguţătorilor de la schela Calafat, o împărtăşim acelui departament ş având şi înşine în vedere importenţa acei schele, pentru desvoltarea negoţului şi trebuinţa de a se înlesni acolo formarea unui oraş pentru emanciparea locuitorilor săi dupe restrucţiile (?) proprietăţii poftesc pe D-lui Şeful Departamentului a lua înţălegere cu epitropia Bisericei Sf. Ilie şi cu o deputăţie din partea Călăfătenilor ca povăţuindu-se de cele urmate cu emanciparea oraşului Călăraşi… al orăşenilor cât şi al proprietăţii, să ne sopoe al său raport, pentru o asemenea întocmire de interes opstesc.

Spre acest sfârşit, noi găsim că următoarele baze ar uni întru toate folosul oraşului, cu acel al proprietăţei.

Să se hotărască una mie pogoane, pentru raionul oraşului; dintr-aceasta să se destineze două sute pogoane pentru locuri de case, afar de uliţe, pieţe şi bulvar. Iar prisosul de pogoane să rămâe pentru islaz al oraşului. Tacsa ce va fi să se plătească, pentru cumpărarea locurilor de case să se facă de patru clase, adică şase lei de stânjenu quadrat pentru cele de frunte 25 pogoane, patru lei de stânjenu quadrat pentru 50 pogoane de a doua calitate, trei lei de stânjen quadrat pentru alte 50 pogoane de a treia calitate şi doi lei de stânjenul patrat pentru 25 pogoane de a patra treaptă.

Banii să primesc treptat ce să vor vinde locurile. Iar oraşul să se declare înfiinţat şi slobod îndată ce să va aduna o sumă de o sută douăzeci de mii lei No. 120.000.

Urmează iscălitura Mării Sale.

No. 1558 / 1851 Oct. 27

Prea înălţate Doamne

Schela Calafatului după cum I. V. o cunoaşteţi mai de aproape decât oricare altul, este una din cele mai însemnate schele din România; încă cu multe ecsporturi şi alte obiecte a putut merita de a fi cunoscută de mai multe porturi ale Iropi, decât oricine (?) aude numirea de Calafat îşi inchipueşte că acest loc va fi înzestrat cu vreun oras slobod împodobit cu mai multe case dupa atâtea… ce are acest pământ

Iar când soarta comerţului aduce pe cineva de vine într-ânsul nu vede în sat, decât vre-o 7-8 case negustoreşti care şi acestea plătesc un embatic foarte scump de zece şi douăzeci parale la stânjen cvadrat, pă fiecare an. Şi cu nişte condiţii mărgenite ca să nu se speculeze cu ele ceva fără numai cu casa şi magazii de producte şi supuse mai totdeauna în dispoziţiile proprietăţi. Căci Prea I. D. atât călătorii cât şi noi cei ce ne aflăm locuind în această proprietate, cercăm întru toate o mare nemulţumire mai vârtos pentru cele mai întâi trebuinţe din care pricină desgustează pe toţi cei ce ar vrea să să statornicească în această schelă şi prin urmare niciodată nu să poate începe vre-o frumuseţare sau vre-o populare mai mare.

Şi făcând ca în public să vorbească cu I. V. aveţi cuget a face şi aicea un orăşel precum aţi făcut şi la Călăraşi, îndemnaţi fiind şi noi întemeile acestea, îndrăsnim a ruga plecaţi pe I. V., ca să nu lăsaţi în dorit (?) această mărinimoasă faptă pe al căreia temei şi noi am început a ne pregăti şi clădi binale, căci credeţi Prea I. D. căci după poziţia ce are, se va face în scurtă vreme un oraş însemnat, ai căruia concetăţeni, vor fi datori totdeauna să aplaude numele Pr. In. Voastre.

(Iscăliţi 37 neguţători)

Iată acum şi încheerea judicioasă ce face comisia, deputaţilor Calafatului:

Către Supt. Cârmuire,

Potrivit poruncei cinstitei supt-cârmuiri cu No.” 3192 dela 14 ale următoarei pe lângă care ni s”au alăturat în copie atât opisul Măriei Sale Prea Inălţatul Domn cu No. 1558, cu Jalba locuitorilor Calafatului, cât şi porunca cinstitului departament al credinţei cu No. 3429; şi prin care ni se face cunoscut  că noi supt însemnaţi suntem aleşi prin acest înscris dă cei iscăliţi în Jalbă ca deputaţi asupra lucrări pentru informarea acestui oraş şi emanciparea lui, şi tot de odată ne îndatorează ca prin înţelegere cu D. Epitrop al Bisericei Sf. Ilie a căreia proprietate este moşia Calafatului, să păşim întru îndeplinirea celor poruncite, întocmai cu cea mai mare băgare de seamă şi eczactitate şi rezultatul să-l încunoştiinţăm cinstitei supt-cârmuiri prin hârtie, ca şi dânsa să-l supue cinstitei Cârmuiri după cerere.

Următori fiind, ne-am adunat în mai multe seanţe prin înţelegere cu d-nul Marele Aga Grigorie Otetelişanu ctitorul şi epitropul Biserici Sf. Ilie şi puind înainte planul care încă din anul 1845 s”au ridicat de însuşi D-lor, când s”au regulat orăşelul şi s”au aşezat satul la linie, am chibzuit mai întâi clasificarea locurilor a 200 pogoane ce cuprinde oraşul destinat, întocmai după luminatul opis, însă cele 25 de pogoane de clasa I ce prin
luminatul opis să hotărăsc a avea preţ de câte şase lei stânjenul cvatrat, văzându-se de noi că după poziţia locului nu este cu dreptate a fi toate de o potrivă supuse la acelaşi preţ, căci fiind unele la poziţie bună în piaţă unde să poate face prăvălii pentru toată speculaţia, care încă de mai nainte după calitatea locurilor plătesc embatic dă 20 parale la stânjen cvatrat, ear altele mai cu depărtare de piaţă unde nu poate face cineva alt de cât case dă locuinţă, şi care până acum au plătit câte zece parale de un stânjen cvatrat, pentru aceasta prin înţelegere cu toţi aceia cari au avut în stăpânire cu embatic locuri şi câţi s”au aflat aici, am chibzuit că acele locuri dă frunte să fie cu un pret mai ridicat până la opt lei de stânjen pătrat iar cele lalte s”au scăzut treptelniceşte până la preţul de 5 lei precum pă larg şi cu bună desluşire să arată în osebită foaie subtînsemnată de noi toţi acei proprietari ai locurilor ce s”au aflat aci de faţă, cu care chip toţi s”au mulţumit şi bani ese (sic) întocmai după cum să hotărăşte în luminatul opis, ear celelalte trei clase au rămas tot în preţurile hotărâte prin luminatul opis. De cât am osebit numai fiecare clasă cu locurile ei după numerile ce li s”a însemnat pe plan precum printr-această foaie se vede. Cât pentru raionul oraşului, osebirea prisosului pentru islaz şi celelalte lucrări enginereşti ce se mai coprind în porunca cinstitului departament al credinţei a se mai face, D-lui Marele Aga Otetelişanu are pă un inginer dintre conlucrătorii D-lui, orânduit spre aceasta carele au şi lucrat ce s”au putut până a nu cădea zăpada, să făgădueşte D-lui că după ridicarea zăpezi să va săvârşi toată lucrarea. Aceasta fiind urmarea din parte-ne, o supunem în cunoştinţă cinstitei suptcârmuiri, alăturând tot deodată forma clasificaţiei locurilor.

1851, Dechemvrie 20.

Adăogăm şi interesul ce poartă chestiunei Aga Grigorie Otetelişianu. El scrie inginerului Simion Ion pentru grăbirea lucrărilor:

Simioane,

Iată ţi se trimite planul ce venise dela Bucureşti nedesluşit şi l”am trimis nepotului Poenaru, şi D-lui mi-l întoarce cu desluşirile ce le vei vedea într”ânsul; şi sileşte a isprăvi cât s”o putea mai în grab planul general al oraşului Calafat ce l-am lăsat să-l copiezi, aşezând şi locul carantini precum spaţiul împrejurul ei şi celelalte ce se mai văd pe planul ce-ţi trimit. Şiapoi, să te repezi fără zăbavă la mine la băile Olăneştilor, aducând atât planut ce-l copiezi cu aceasta ce ţi se trimite şi cu cel întors dela Bucureşti, iar pe cel întors să-l îndreptăm după acesta. Şi să-ţ”l dau împreună şi cu scrisoare din parte-mi către deputaţii oraşului Calafat ca să pue în faptă fără cea mai mică zăbavă vânzarea locurilor că-mi scrie D-lui nepotu Poenaru că peste zece, mult cincisprezece zile, Măria Sa Vodă o să viziteze şi Calafatu şi că doreşte să găsească lucrarea vânzări locurilor în toată activitatea şi în cea mai bună orânduială ce mi-a descris în scrisoarea D-lui şi care ţi-oi arăta-o prin grai. Pentru venirea la băile Olăneştilor vei lua p căruţă mică de poştă cu 4 cai cu plată care o va face d. Saba Ioan, din bani biserici Sf. Ilie, căruia îi vei arăta scrisoarea aceasta şi-i vei da adeverinţă pentru ei, că i-ai primit în socoteală-ti. Această plată se va face pentru venire şi întoarcere, ca să nu mai zăboveşti pela Râmnic cu scoaterea altui mizil (sic) pentru întoarcere-ţi.

De care cumva nu vei înţelege bine desluşirile făcute pe planu ce-ţi trimit, să le laşi a le aşeza la Olăneşti, după ce vei veni la mine ca nu care cumva să se facă vreo greşală şi să fim siliţi a rade şi a îndrepta, Scrisoarea către D-lui nepotu Poenaru să o dai D. Fontanini 1) rugându-l din parte-mi să o pue în plicul şcoalei şi să scrie să o dea fără cea mai mică zăbavă, ca să nu să zăbovească ca cea de mai nainte, fiind foarte grabnică.

Gr. Otetelişanu

1852, Iulie 12.

Recea 2) – Către Simion Ioan Ingineru.

Simioane, Dela D-lui nepotu Ruginski aflai că ai venit la Râmnic şi că n”ai cu ce să vii aici, din pricina cailor de poştă, că ar fi duşi cu suita Mării Sale lui Vodă, pentru care iată îţi trimisăi caii poştalionu!ui meu câte şase cu o căruţă mică a D-lui nepotului Ruginski, şi grăbeşte de vino pă noapte căci Măria Sa Vodă zoreşte lucrarea emancipări oraşului Calafat.

Gr. Otetelişanu.

1852, Iulie 20.

1) Fostul director al liceului din Craiova.

2) Comună rurală în plaiul Horezului.

T. G. BULAT, Arivele Olteniei 1922