Istoria veche a comunei Plenita

Cele mai vechi urme de vietuire, pe teritoriul de astazi al localitatii Plenita, judetul Dolj, au fost descoperite înca din comuna primitiva, în anul 1970 au fost efectuate sapaturi arheologice in satul Castrele Traiane – Plenita, în locul numit “Cetatuia lui Matei Bardau” de catre Institutul de Arheologie Bucuresti. Acestea au dat la iveala o întinsa asezare fortificata cu un sant de aparare de forma circulara, apartinând culturii Cotofeni din perioada de tranzitie spre epoca bronzului. S-au gasit cu aceasta ocazie locuinte de suprafata cu vetre de foc în interior si s-au colectionat numeroase resturi ceramice caracteristice culturii sus mentionate.O asezare asemanatoare, deasemenea fortificata, se afla în câmp deschis între Plenita si Castrele-Traiane. Urme de bordeie cu vatra de cenuse, oale,au fost gasite in Valea Fântânilor. In Dealul Bobului s-au descoperit, când se scotea nisip pentru case, mai multe topoare si ciocane din bronz, cu tiparele lor cu tot. S-au pastrat doar cinci bucati felurite de toporase si unul de ciocan mic. Originalele se afla la Muzeul Oltenia, iar copii la punctul muzeistic de la liceul CS Nicolaescu-Plopsor din Plenita.
In marginea platformei oltene, in padurea Poiana Plenita, in Plaiul Viilor si chiar in Plenita, se afla mai multe movile funerare (tumuli). Unele sunt asezate in sir, începând din hotarul comunei Gemeni si continuându-se dincolo de hotarul Plenitei spre Caraula, Corlate, Giubega si Perisor.
Câteva din ele au fost sapate de CS Nocolaescu-Plopsor, in 1923 altele în 1951.
In anul 1923 s-a sapat în Padurea Poienii “Magura Mare” in ea gasindu-se un schelet depus într-un cosciug de scânduri. Deasupra gropii s-a ridicat o movilita din lut peste care s-au practicat unele sacrificii legate de ritualul de înmormântare. Apoi s-a acoperit totul cu o movila mare. Scheletul fusese presarat cu ocru rosu – simbol al sângelui – iar ca inventar avea o spirala mica de argint cu capetele petrecute.
S-au gasit fibule digitate intregi ori fragmentate (cu masca umana) datând din sec. VI-VII.