Minunea de la Maglavit: omul care a vorbit cu Dumnezeu

Minunea de la Maglavit: omul care a vorbit cu Dumnezeu

In 1935, o stire se raspandea rapid nu numai prin tara, dar si dincolo de hotare: unui cioban din comuna Maglavit (la 10 km de Calafat) i s-a aratat insusi Dumnezeu, sub forma unui batran cu barba, incredintandu-i misiunea sa indemne oamenii la pocainta. "Mosul" l-a sfatuit sa ceara concursul preotului din sat, Nicolae Bobin - care s-ar bucura de toata cinstea in Imparatia Cerurilor.

Dupa mai multe ezitari, dupa ce intalnirea cu "mosul" s-a repetat de mai multe ori - odata chiar cu doi martori - ciobanul Petre Lupu s-a infatisat preotului.

Se pare ca acest ultim detaliu a fost cheia succesului lui Petre Lupu, ciobanul de la Maglavit. Asocierea cu preotul, care s-a simtit magulit ca insusi isusi Dumnezeu ii acorda atentia Sa, avea sa dea credibilitate povestirilor lui Lupu.

Din ziua aceea, istoria comunei doljene si viata ciobanasului Petre Lupu au cunoscut o evolutie spectaculoasa.

Satul a devenit repede loc de pelerinaj pentru credinciosii din imprejurimi si pentru cei in suferinta. Curand, ei au inceput sa soseasca din toata tara, dar si din alte tari, intrucat presa a exploatat evenimentul cu maximum de profesionalism. Petre Lupu, asistat de preotul Bobin, le oferea tuturor alinarea, datorita harului ce i s-a transmis din Ceruri.

In scurt timp, sute de mii de oameni soseau zilnic in comuna de langa Calafat, unde ciobanasul primise vizita "Mosului". Pe ulitele satului au aparut siruri nesfarsite de carute, trasuri, masini de oras si siruri de oameni, sositi pe jos, de la zeci de kilometri.

Pelerinii treceau smeriti pe langa ciobanas spre a fi binecuvantati si a asculta cuvantarile preotului Bobin: "Pocaiti-va, ca se apropie imparatia cerurilor si va fi vai de cel gasit in pacate!".

La randul sau, Petrache Lupu rostea o fraza, invatata stereotip, tot de la preot: "Daca nu va pocaiti, din steaua mare care vine de la Rasarit va curge mult sange pe pamantul asta si va fi foamete mare si multa suferinta".

Razboiul a incins si mai mult mintile celor care au vazut, in aceste cuvinte, o confirmare, de netagaduit a evenimentelor.

In timpul razboiului, Petrache Lupu a fost dus cu avionul pe front, pana la cotul Donului, pentru a sfinti trupele romane. Acolo, alt miracol, ciobanasul a proorocit sfarsitul, spre spaima celor din jur: "Razboiul va fi pierdut de noi, vom fi cotropiti!".

Tot atunci, pe locul unde i s-a aratat Dumnezeu lui Petrache Lupu a inceput constructia unei manastiri, abandonata odata cu venirea comunistilor. Materialele au fost furate si numai o fundatie in paragina ramasese in anul 1992, cand lucrarile au fost reluate. Astazi, vizitatorul are ocazia sa admire clopotnita bisericii de 38 de metri, conceputa in stilul renasterii, cea mai inalta de acest fel din Romania.

Regimul comunist a tratat cu brutalitate "fenomenul Maglavit" si tot ce era legat de acesta. O vreme, cei aflati in nevoie, au mai venit in ascuns, iar ciobanasul a avut imprudenta sa le prevesteasca despre "vorba cea mare" lasata de "Mosu'", pe care urma sa o faca publica la 14 septembrie 1952.

Inainte de implinrea acestei date, la 1 august, o masina a intrat in sat, iar Petrache Lupu a disparut, cu masima cu tot. A mai revenit, apoi a fost din nou ridicat si iarasi a revenit, si iarasi ridicat. Niciodata n-a marturisit nimanui unde a fost dus, ce a fost intrebat, la ce a fost supus.

S-a insinuat ca Petrache Lupu ar fi bolnav psihic, dar, dupa ce a fost examinat de doctorii C.I.Parhon si Gh. Marinescu - somitati in matere la acea data - a fost gasit perfect sanatos.

In prezent, traieste Mihai (70 de ani), fiul lui Petrache Lupu. Nu se nascuse inca, sau era prea mic, in zilele de glorie ale tatalui sau - nu are amintiri. Stie cate ceva, doar din cele povestite de parintele sau, de la care, insa, nu i s-a transmis, prin trascendenta, nimic din harul producator de miracole.

A ramas inexplicabila si aratarea marturisita de Petrache Lupu, si fantastica afluenta a oamenilor veniti din departari, si cazurile celor plecati sanatosi de la el, dupa ce medicii le dadusera un verdict fara speranta.

Miracolul de la Maglavit nu poate fi nici confirmat, nici infirmat, si nici nu ne putem indoi ca va ramane, pentru totdeauna, o enigma.