Joi 15 august crestin ortodocsii sarbatoresc Sfanta Maria . O dimensiune speciala are aceasta sarbatoare si la Calafat unde Biserica Adormirea Maicii Domnului isi sarbatoreste hramul . Biserica de la piata , asa cum o stiu calafetenii este una dintre cele mai importante din zona Calafatului .

Carmuita cu multa intelepciune de peste trei decenii de catre preotii din familia Cotea acesta biserica a fost mereu un lacas in care credinta si speranta si-au gasit cea mai buna cale de la cuvantul Domnului . Enoriasii si credinciosii sunt asteptati la biserica pentru hramul acesteia mierucuri la ora 19.00 se va savarsi Litia Mare a pomenirii Adormirii Maicii Domnului iar joi de la ora 8.30 Slujba de Pomenire a Adormirii Maicii Domnului . Dupa terminarea Sfintei Liturghii  credinciosii care au participat la aceasta slujba vor fi invitati in curtea bisericii de catre preotii parohiei la o agapa frateasca .

Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Calafat se încadrează în rândul celor mai importante lăcaşuri de închinare de pe Valea Dunării. În viaţa urbei a ocupat dintotdeauna un loc aparte, încadrând, alături de bisericile „Sfântul Nicolae” şi „Grecească”, principalele valori istorice şi de patrimoniu calafetene.

Situată în centrul oraşului Calafat, vizavi de Şcoala Nr. 2, Biserica „Adormirea Maicii Domnului” formează de peste 150 de ani o puternică redută de Ortodoxie. Odată cu trecerea anilor, faţa exterioară a sfântului lăcaş s-a schimbat. Au rămas însă aceeaşi efervescenţă şi dăruire faţă de slujirea lui Dumnezeu ca la începuturi. La Sfântul Altar au slujit dintotdeauna preoţi vrednici, cu dragoste faţă de credincioşi şi frică de cele sfinte. Datoria a fost întotdeauna la loc de frunte şi niciodată cineva dintre cei osteniţi sau întristaţi nu a plecat acasă nemângâiat. Astăzi, această frumoasă tradiţie este dusă mai departe de preoţii Ştefan , Mihai Cotea si Laurentiu Vanca . Misiunea lor nu este una deloc uşoară, raportându-se neîncetat la păstrarea moştenirii înaintaşilor şi actualizarea acesteia pentru nevoile enoriaşilor.Prin poziţia pe care o are, biserica se află permanent în atenţia calafetenilor, precum şi a celor care păşesc pentru prima dată în oraşul dunărean. „Am putea spune că biserica noastră este asemenea unei cărţi de vizită pentru oraşul Calafat. Sunt foarte mulţi turişti care vizitează aceste locuri şi nu de puţine ori şi biserica noastră se află pe lista itinerarului pe care şi-l propun să-l parcurgă. Am hotărât de când slujesc aici să fie deschisă zilnic, după un program bine stabilit. În felul acesta avem posibilitatea să-i primim pe cei care sunt călători şi să le împărtăşim din bucuria şi frumuseţea tradiţiei noastre ortodoxe. Ţinând cont de aceste lucruri, aşa cum face fiecare bun gospodar în casa sa, ne străduim să păstrăm tot timpul curăţenia, pentru că, aşa cum spune învăţătura noastră ortodoxă, Biserica este Mireasa lui Hristos şi de aceea trebuie să fie mereu împodobită”, spune preotul Ştefan Cotea.Din activitatea pastoral-misionară a preoţilor de la „Adormirea Maicii Domnului” nu lipseşte lucrul cu tinerii. În acest sens, au fost încheiate mai multe parteneriate cu şcolile şi grădiniţele din oraş. „Fiecare activitate primeşte binecuvântarea preotului, fiecare sărbătoare se conturează într-un adevărat prilej de împreună-rugăciune şi comuniune liturgică. Începutul nu a fost deloc uşor, însă prin stăruinţa noastră şi prin deschi-derea arătată de colegii de la şcoală am reuşit să umplem biserica de tineri şi copii. Mulţi dintre ei cântă în cor, alţii ajută în Sfântul Altar. Suntem prinşi cu toţii în mare familie a parohiei, unde fiecare se împărtăşeşte în mod egal de bucuria credinţei şi de darurile Sfântului Duh”, mai spune preotul paroh.

Scurt istoric

Dorinţa de a ridica o biserică pe acest loc, în vecinătatea pieţei oraşului, s-a aprins în anul 1866, în consecinţa creşterii demografice, întrucât Biserica „Sfântul Nicolae” devenise neîncăpătoare. În sensul acesta, Consiliul urbei consemna în procesul-verbal semnat în data de 8 iulie 1867: „Pentru noua Biserică trebuie să luăm precauţiuni spre a se începe pregătirea materialului prin orice mijloace s-ar găsi de cuviinţă ca o chestiune foarte urgentă”. Responsabilitatea lucrărilor a fost încredinţată cucernicului preot Matei Dobriceanu şi epitropilor: D. Zifca Vîlcea, Mihalea Anastasiu, Tena Strîmbeanu şi Dumitru Ungureanu. Sfinţirea a avut loc câţiva ani mai târziu, în timpul episcopului Bartolomeu Stănescu, arhiereu al Râmnicului-Noului Severin. În decursul timpului s-au executat mai multe lucrări de restaurare şi reconsolidare, ultimele dintre ele fiind finalizate anul trecut, cu sprijinul Consiliului Local Calafat. Slujba de resfinţire a fost săvârşită de Înalt Preasfinţitul Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, în Duminica „Femeilor Mironosiţe” (8 mai), a treia după Sfintele Paşti.

 

Fecioara Maria (din ebraică Miryam מרים; n. Sepphoris sau Ierusalim – d. Ierusalim sau Efes) a fost, conform scrierilor Noului Testament, mama lui Iisus din Nazaret. Conform protoevangheliei după Iacob, Fecioara Maria a fost fiica lui Ioachim și Ana. Conform Noului Testament, în momentul conceperii lui Iisus Hristos, fapt ce i-a fost revelat de Arhanghelul Gabriel, ea era logodnica lui Iosif din Nazaret. În tradiția creștină (ortodoxă, catolică, anglicană și luterană), precum și în cea musulmană, a rămas prin minune fecioară în timpul conceperii și nașterii lui Iisus.

Termenul de logodnă este o traducere greșită a conceptului de kiddushin, din punct de vedere al legii iudaice cei denumiți în traduceri greșite (incluzând greaca Noului Testament) drept „logodiți” erau deja soț și soție. În realitate la evreii antici nu existau logodne, ci doar căsătorii, fiecare căsătorie era după câtva timp urmată de altă ceremonie, de consumare a căsătoriei.[3][4][5][6] Deci în loc să vorbim de logodnă urmată de căsătorie, corect din punct de vedere istoric este să vorbim despre căsătorie urmată de ceremonia de consumare a căsătoriei.[3][4][5][6]

Al treilea sinod ecumenic, ținut la Efes în anul 431, convocat pentru a dezbate asupra învățăturii dioprosopiste a patriarhului Nestorie , a confirmat învățătura Bisericii primare cu privire la Fecioara Maria (gr. Theotokos, „Născătoarea de Dumnezeu”). Conform definițiilor dogmatice adoptate de acest sinod ecumenic, la fel cum păcatul a venit în lume printr-o femeie (Eva), tot printr-o femeie (Maria) a venit în lume și mântuirea. Maria a fost denumită de aceea „noua Evă”.

Venerarea Mariei ca fecioară joacă un rol important deopotrivă în bisericile ortodoxe, cea catolică, cea anglicană și cele orientale. Un număr foarte mare de biserici și catedrale îi poartă numele, inclusiv spre exemplu 70% din catedralele franceze.

Sărbătorile Maicii Domnului

Maica Domnului „Hodighitria” , icoană ce a aparținut bisericii din Dezmir, Cluj

Principala sărbătoare a Mariei este la 15 august („Sfânta Maria Mare”), sărbătoare care se numește oficial în biserica romano-catolică „Adormirea Maicii Domnului”„Ridicarea la Ceruri a Fecioarei Maria”, iar în bisericile ortodoxe și greco-catolice „Adormirea Maicii Domnului. Recent biserica anglicană a introdus „Sărbătorirea Binecuvântatei Fecioare Maria” pe aceeași dată.

În plus, toate aceste biserici sărbătoresc Nașterea Maicii Domnului („Sfânta Maria Mică”), pe 8 septembrie, iar pe 12 septembrie, în Biserica romano-catolică se sărbătorește Sfântul Nume al Mariei (aluzie la respectul datorat Maicii Sfinte și încrederea în puterea invocării respectuoase a acestui Nume, ca semn de binecuvântare și tărie în fața ispitelor).

Pe 25 martie biserica catolică și cele ortodoxe sărbătoresc Buna-Vestire, în timp ce cea anglicană sărbătorește Ridicarea Sa la Ceruri.

Bisericile ortodoxe, greco- și romano-catolice sărbătoresc Intrarea în Biserică a Maicii Domnului / Intrarea în Templu a Maicii DomnuluiPrezentarea la Templu a Sfintei Fecioare Maria (sau Aducerea Maicii Domnului la Templu, când Sf. Maria avea trei ani) pe 21 noiembrie. În calendarul popular sărbătoarea se numește Ovidenie.

Biserica romano-catolică mai sărbătorește Neprihănita Zămislire a Preasfintei Fecioare Maria pe 8 decembrie, iar după Conciliul al Doilea de la Vatican, a schimbat denumirea sărbătorii de 1 ianuarie din Tăierea împrejur în Solemnitatea Sfintei Fecioare Maria, Maica lui Dumnezeu, Regina păcii.

În Evul Mediu, în unele regiuni ale Europei de vest Adormirea și Ridicarea la Ceruri se sărbătorea în ianuarie și în februarie.

Biserica anglicană mai sărbătorește Purificarea Sfintei Fecioare Maria pe 2 februarie.

Bisericile ortodoxe și cele greco-catolice mai sărbătoresc:

  • Adunarea [credincioșilor în cinstea] Preasfintei Fecioare, Născătoare de Dumnezeu / Serbarea Maicii Domnului, pe 26 decembrie
  • Acoperământul Maicii Domnului pe 1 octombrie
  • Izvorul Tămăduirii în Vinerea luminată, adică vineri în Săptămâna luminată, de după Paști
  • Zămislirea Sfintei Fecioare de către Sfânta Ana / Zămislirea Sfintei Fecioare de către Sfânta Ana (Neprihănita Zămislire), pe 9 decembrie.
  • Punerea în raclă a cinstitului veșmânt al Maicii Domnului / Aducerea veșmântului Născătoarei de Dumnezeu în Biserica Vlaherne, la 2 iulie
  • Punerea în raclă a brâului Maicii Domnului, la 31 august.

De asemenea, atât catolicii, cât și ortodocșii serbează, în funcție de țară, regiune și tradiție, diverse apariții sau icoane ale Maicii Domnului.

Fecioara cu Pruncul. Pictură murală din catacombele timpurii, Roma, secolul 4.

Titlurile date Fecioarei Maria[modificare | modificare sursă]

Titlurile cele mai des atribuite Fecioarei Maria sunt Maica Domnului (Our LadyNotre DameNuestra SeñoraNossa SenhoraMadonna, numele după care ea este cunoscută cel mai des), Binecuvântata Fecioară MariaRegina Cerurilor (Queen of HeavenRegina Coeli) și altele. Calitățile venerate prin ele sunt sumate în Troparul Maicii Domnului:

„Cuvine-se să te fericim pe tine Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și prea nevinovată, și maica Dumnezeului nostru, ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii și mai slăvită fără de asemănare decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut. Pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.”

Lucrările teologice se referă la termenul grec Theotokos și echivalentele sale latine Deipara și Dei genetrix, traduse ca Născătoare de Dumnezeu sau Purtătoarea de Dumnezeu. Acestea sunt utilizate pentru a accentua că fiul Mariei, Iisus Hristos, este Dumnezeu. Conciliul de la Efes susține ca părinții bisericii nu au ezitat să vorbească despre Fecioara Maria ca fiind Maica Domnului, condamnând doctrina nestoriană, care susținea că Maria a fost doar mama lui Iisus-omul, nu și a lui Iisus-Dumnezeu.

„Maica precistă” este un alt nume folosit pentru Fecioara Maria, cuvântul „precistă” fiind de origine slavonă, prĕčista, și având sensul de neprihănită, de o curățenie morală desăvârșită.[10]

Numele ei în alte limbi

Numele Maria potrivit unor surse înseamnă „copil dorit”. Altii interpretează numele ca insemnând „amărăciune” și se pronunță în ebraică Miryam מרים, în arabă Miryam sau Maryam مريم, în greaca Septuagintei ΜαριάμMariam, sau ΜαρίαMaria, în etiopiană Māryām, în siriană Mart Maryam, în latina târzie Maria.

Cuvântul Maria, este în general considerat ca fiind originar din limba ebraică și ar proveni din Maryam cu varianta Miryam, numele surorii mai mari a lui Moise. Pare să fie un nume compus din două elemente: marînsemnând picătură și yâm însemnând mare. Sfântul Ieronim cunoștea această etimologie, deoarece declara că Maria înseamnă Stilla Maris, „picătură din mare”. După el, unii copiști au citit greșit cuvântul stilla, picătură, și au scris stella, stea. De aici provine titlul „Steaua Mării” și cântecul Ave, maris stella, „Bucură-te, o, stea a mării”. Eroarea nu trebuie regretată, deoarece a dat loc unei imagini poetice foarte frumoase.

Maica Domnului-biserica de lemn din Banesti

Unii savanți consideră, și nu fără motive, că Maryam nu este un cuvânt de origine ebraică, ci egipteană și datează din timpul captivității evreilor în pământul faraonilor. Conform acestei origini, cuvântul ar fi compus din două părți, dintre care prima înseamnă „a iubi, a alege pe cineva”, iar a doua parte este numele zeului Amon. În transcriere grecească cuvântul a devenit Mariamne, însemnând „aleasă, iubită de Amon”. Pentru creștini, cuvântul Maria, după transcrierea ebraică, și Mariana, după transcrierea grecească, înseamnă „aleasă, iubită de Dumnezeu”.

Viața

Conform Vechiului Testament

Statuie a Sfintei Fecioare

Cuvântul ebraic almah din Isaia 7:14 nu desemnează sau nu desemnează neapărat o virgină.Conform listei lui Edersheim, almah înseamnă adolescentă (fată aflată la începutul pubertății). Vârsta maximă a unei almah era de doisprezece ani împliniți. De asemenea, cuvântul grecesc folosit de Matei (parthenos) nu înseamnă neapărat fecioară, ci poate desemna vârsta, nu puritatea sexuală. Prin urmare, conform Bibliei Maria era o adolescentă sub treisprezece ani în momentul în care a rămas gravidă. O altă soluție este să admitem că Isaia nu s-a referit la conceperea lui Isus.

Conform Noului Testament

În Noul Testament se găsesc relativ puține referințe la Maria, iar dintre acestea cele mai numeroase în capitolul întâi al evangheliei după Luca (Luca 1:26-56). Acolo este menționată ca tânără logodită. Conform evangheliei după Luca (Luca 1:28), a fost vizitată de un înger, care a salutat-o cu cuvântul κεχαριτωμενη (participiu pasiv de la χαριτω, „plăcut”), ceea ce a fost tradus prin „plină de grație divină„. După salutul îngerului, acesta i-a vestit că fără să cunoască bărbat, va da naștere unui fiu, care va fi Mesia așteptat de popor.

Încrederea în Dumnezeu și modestia Mariei sunt trăsături scoase în evidență în Evanghelia după Luca și au stat la baza venerării Mariei în mediile creștine de mai târziu.

Cu ocazia prezentării pruncului Iisus în templul din Ierusalim, bătrânul Simeon i-a proorocit Mariei suferințele pe care le va trăi (Luca 2:35). Doar evanghelia lui Ioan o menționează pe Maria în mod expres ca martoră nemijocită a crucificării fiului ei. Ultima dată este evocată în cartea Faptele Apostolilor (Apostolilor 1:14), ca făcând parte din grupul asupra căruia la Rusalii s-a coborât Duhul Sfânt.

Statuie a Sfintei Fecioare de la Fatima, Portugalia

Michael Coogan susține că Sfântul Pavel credea că Sfântul Iosif l-a conceput pe Isus, „Iosif «nu a cunoscut-o pe» Maria «până când ea a dat naștere unui fiu»” (ea nu a rămas virgină, conform Sfântului Matei).[19] Conform Matei 13:55-56, Iacov, Iosif, Simon și Iuda sunt frații Lui Iisus, deci copii născuți de Maria[20], interpretare respinsă de catolici[21], ortodocși și o parte din protestanți. Conform multor teologi ortodocși, catolici și protestanți, Maria a rămas fecioară după nașterea lui Isus, lucru pe care Biblia nu-l afirmă nicăieri, iar miracolele (cum ar fi nașterile miraculoase) nu pot confirmate drept evenimente istorice reale datorită metodologiei naturaliste a istoriei (Flew 1966: 146; cf. Bradley 1874/1935; Ehrman 2003: 229).

Evanghelia după Marcu afirmă că Isus a fost conceput și născut în mod firesc.

Conform scrierilor și tradițiilor creștine de mai târziu

Fecioara Maria în surse necreștine

Fecioara Maria este singura femeie pomenită cu numele de Coran.Ea este privită ca un semn divin pentru omenire, lăudată pentru că și-a apărat castitatea, vrednică de cinstire pentru obediența ei.[26]

Doctrine legate de Maica Domnului

În afară de credința în nașterea Domnului, care-i desparte pe creștini de necreștini, există câteva doctrine privitoare la fecioara Maria, care diferă de la o ramură a creștinismului la alta.

Sevilla,Spania

Maica Domnului, îndurerată

Concepția imaculată (Neprihănita Zămislire)

Dogmă a Bisericii Catolice din 1854 (Papa Pius al IX-lea), Neprihănita Zămislire spune că Maica Domnului ar fi fost fără de păcat încă din prima clipă a conceperii ei (neatinsă nici măcar de păcatul strămoșesc). Neprihănita Zămislire a Maicii Domnului este sărbătorită în Biserica Catolică anual pe 8 decembrie.

Venerarea Fecioarei Maria

„Sfânta Fecioară Maria, ca una care s-a învrednicit de cinstea excepțională de a naște cu trup pe Fiul lui Dumnezeu și Mântuitorul lumii, este venerată în cultul ortodox ca cea dintâi și cea mai mare dintre toți sfinții, fiind ‘Mai cinstită decât heruvimii și mai preamărită fără de asemănare decât serafimii”]. De aceea, cinstirea care se dă Mariei în creștinism (ortodox, catolic, anglican) se numește în termeni teologici iperdulie sau supravenerare (sau preacinstire) .

Legenda „Luca pictează pe Sf.Maria”

Potrivit unei legende, Luca ar fi pictat-o pe Sf.Maria de mai multe ori. „Luca pictează pe Sf.Maria” a constituit în ultimele sute de ani tema a numeroase tablouri (El Greco, Derick Baegert, Jan Gossaert, Maarten van Heemskerck, Niklaus Manuel, Rogier van der Weyden ș.a.).

La Mănăstirea Kykkos din Cipru există un tablou atribuit evanghelistului Luca, în care ar fi înfățișată Sf.Maria.