Istoria comunei Maglavit

Istoria comunei Maglavit
Documente arheologice descoperite în timp duc istoria satului cu multe secole înaintea erei noastre. Prima atestare documentară este cu numele de Toporna, fiind un fost lăcaş de pe vremea lui Dan Vodă Basarab(1384 – 1386). Mai târziu, numele i-a fost schimbat in Maglavid într-un hrisov dat de Domnitorul Ţării Româneşti, Mihnea Vodă Turcitul, la 15 aprilie 1590. Întreaga moşie a fost cedată Sfântului Lăcaş Biserica Madona Dudu din Craiova.
Numele localităţii îşi găseşte explicaţia în combinaţia dintre cele două supoziţii, ambele explicabile istoric: Maglo-vit, multe vite, locul din marginea Dunării, bogat în iarbă şi căutat de oieri în transhumanţa lor către sudul Dunării, şi combinaţia între sârbescul măglă, ceaţă, pâclă, şi vid, lipsă de vizibilitate, din care cauză corăbierii de odinioară aveau necazuri împotmolindu-se în nisipurile din zona ţiglăriilor.
Teoria e susţinută de pronunţia actuală a bătrânilor: Măglăvit.
Iniţial, satul se afla pe malul Dunării de unde a fost strămutat mai târziu din cauza nisipurilor zburătoare la Purcari, apoi sub dealul cimitirului, la Copiţoi, iar pe la sfârşitul secolului al XVII-le pe actuala vatră, în urma împroprietăririi cu vetre de sat de către Biserica Madona Dudu.
Comuna Maglavit beneficiază de alimentare cu apă curentă, stația de apă fiind construita conform standardelor europene.