Acasă Stiri Locale Calafat Gica Popescu , povestiri nestiute de nimeni : ” Ma duceam la...

Gica Popescu , povestiri nestiute de nimeni : ” Ma duceam la Calafat cand m-a oprit masina militiei „

0
2835

Articol de —  Sambata, 21 Martie, 19:00

Gică Popescu e unul dintre cei mai reprezentativi fotbaliști pe care i-a avut România. Cu 15 trofee în CV, cucerite cu Steaua, PSV, Barcelona și Galatasaray, și desemnat de 6 ori cel mai un fotbalist român în Ancheta Gazetei Sporturilor, „Baciul” a strâns în cei 19 ani de profesionist o mulțime de povești.

La mai bine de 30 de ani de la cel mai tensionat moment al său, fuga de la Steaua și reîntoarcerea la Universitatea, Gică a acceptat să relateze în detaliu evenimentele din vara lui 1988. Acțiunea s-a întâmplat la București, Craiova, Calafat, Govora și Petroșani, iar finalul a fost consemnat în august 1988 pe terenul din Oradea, la un meci al Științei cu FC Bihor.

Presiunile Stelei la tovarășul prim-secretar

În pauza de iarnă a sezonului 1987-1988, după trei ani și jumătate la Craiova, Popescu a fost împrumutat în Ghencea. „Eram soldat în termen, am stat două luni la garnizoană cu Zamfir și Crișan. Înainte de sărbătorile de iarnă ne-au lăsat să mergem acasă. Mă îndreptam spre Calafat, eram cu tatăl meu în mașină, când ne-a oprit mașina Miliției, iar cei de acolo ne-au zis: «Haideți că vrea să vorbească primul secretar, Traian Ștefănescu, cu voi la Sala Polivalentă!». Era o manifestare acolo, iar dânsul ieșise de la prezidiu”, a spus fostul mare fundaș.

609 meciuri oficialea disputat Gică în total pentru echipele de club și prima reprezentativă a României. A marcat 81 de goluri

„A venit Ștefănescu, în spate, într-o cameră, și ne-a zis în felul următor: «Gică, sunt presiuni mari asupra mea să-ți dau voie să pleci la Steaua». Dânsul îmi spunea de fiecare dată când venea pe la noi în cantonament: «Stai aici! Termină-ți facultatea, familia ta este în Craiova. Tu ești oltean, stai aici!». Era un tip foarte, foarte corect! Totuși, a adăugat: «Eu te las să pleci la Steaua pe perioada armatei, însă promite-mi că te întorci la finalul stagiului militar». «Da, tovarășul prim-secretar. Cum să nu… Mă duc, termin armata, apoi revin la Universitatea»”, a explicat Gică.

„Am câștigat mulți bani și mă dezechilibrasem”

Pe 9 martie 1988, Popescu a evoluat în Steaua – Oțelul 3-0. Era primul lui meci în tricoul roș-albastru. „M-am dus în Ghencea, am avut acel retur senzațional, câștigând campionatul fără să fim învinși. Am disputat și semifinalele Cupei Campionilor, când ne-a scos Benfica. Am fost pe teren și la finala de Cupă de pomină cu Dinamo, când am părăsit cu toții terenul după o decizie a arbitrilor.

Am câștigat foarte mulți bani în acea perioadă și mă cam dezechilibrasem… Dar ce colegi am avut.. ce echipă avea Steaua în ’88! Cu Gică Hagi, cu Lăcă, Piți, Tudorel, Iovan, Bumbi, toată crema! Era frumos să joci lângă astfel de fotbaliști, puteai să crești enorm. Dovadă că eu când m-am întors la Craiova eram cu totul și cu totul alt jucător. Cu altă personalitate, diferit! În vara lui ’88, imedicat ce s-a terminat sezonul, m-am dus la Calafat, în vacanță, la ai mei„, a continuat „Baciul”.

1 milion de leiar fi fost oferta Stelei pentru ca Popescu să rămână la Steaua: un ARO, un televizor color, un video, cam 500.000 de lei și vreo 3.000 de dolari. În acea perioadă, un salariu mediu era de 2.000 de lei

Gică Popescu: „Pe mama am lăsat-o plângând, tata nici nu m-a salutat”

După vacanță, olteanul de nici 21 de ani trebuia să se întoarcă la formația din Ghencea: „Cu o seară înainte să plec de la Calafat le-am zis alor mei: «Știți ceva? Eu cred că rămân la Steaua!». Tata a înnebunit! «Băi băiatule, păi noi ne facem de râs?! Noi suntem o familie serioasă! Ai promis omului ăluia, trebuie să revii la Craiova». A doua zi dimineață, când am plecat, pe mama am lăsat-o plângând lipită de stâlpul porții de la Calafat, tata nici nu m-a salutat. S-a trezit dimineață, avea mașina parcată în fața mașinii mele. A luat-o de acolo, a trecut pe lângă mine și nici nu m-a salutat! Rachetă! Nu s-a uitat deloc la mine. Și-am plecat… Am ajuns la București, eram la masă cu Dan Petrescu seara și eram așa… îndoit. Tata mă sunase la prânz: «Băi, sunt aici, la club, la Universitatea, cu oamenii ăștia. Nu ți-e rușine?! Tu trebuie să vii aici! Ne-am dat cuvântul…». Și așa m-a întors!”.

17 ani, 8 luni și 1 ziavea Gică Popescu în momentul debutului în Liga 1: 9 iunie 1985 în U Craiova – FC Brașov 1-0, meci în care a intrat în minutul 46, în locul lui Marian Bâcu

„În noiembrie 1989, înaintea meciului cu Danemarca, decisiv pentru calificarea la Mondiale, Valentin Ceaușescu a venit la mine în timp ce ne plimbam. Eram chiar în dreptul restaurantului Pescăruș din Herăstrău. Mi-a zis «Dacă-i batem pe danezi, te iert!». Și există imagini de după victoria cu 3-1, Valentin m-a luat de gât și mi-a zis «Te-am iertat». Putea să-mi facă multe probleme pe atunci!”
Gică Popescu

Antrenament la Govora și ascuns prin Bulgaria

Steliștii erau cazați la hotelul Haiducului, din Drumul Taberei: „A doua zi dimineață, la ora 5:00, în ziua în care începeam pregătirile cu Steaua, am plecat la Craiova. Erau 300 de oameni la club și nu le venea să creadă când m-au văzut. Pe numele meu deja se emisese mandat de arestare! Fiind sergent major, angajat al clubului militar, era dezertor din Armata Română! M-am antrenat singur cu nea Țâcă Zamfir pe la Govora, după ne-am ascuns în Bulgaria. Am fost și cu echipa la un turneu la Petroșani și seara, la plimbare, veniseră să mă aresteze… Am reușit să fug! Am stat ascuns toată perioada„.

Ziua când a jucat din nou pentru Știința

„Și a venit debutul sezonului ’88-’89. Aveam meci cu FC Bihor, în deplasare. Am plecat cu avionul la Oradea, cu bodyguarzii după mine, adică tata și un unchi al meu. Am stat în avion după ce au coborât colegii încă o oră și jumătate! M-am dus la hotel, am stat cuminte acolo. M-am echipat în cameră. Coechipierii plecaseră deja la stadion. Eu mi-am făcut apariția direct la încălzire. Apoi partida s-a desfășurat fără probleme, m-au lăsat în pace… Întrucât apucasem să joc din nou pentru Craiova, Steaua nu mă mai putea trece pe lista UEFA ca să joc în Liga Campionilor și așa și-au luat definitiv gândul de la mine”, a încheiat Gică.

„Iubirea pe care am simțit-o în perioada 1988-1990 la Craiova nu am mai simțit-o în nicio altă parte, indiferent de performanțele pe care le-am făcut. Nici la Barcelona, nici la Galatasaray, nicăieri!”
Gică Popescu

DINAMO, DEZAMĂGIREA CARIEREI

„Sunt pus la zid și după 19 ani… Am greșit, dar toți ceilalți sunt perfecți?”

După experiențele din străinătate, Popescu s-a întors în România în 2002. După 12 ani, a evoluat iar în Divizia A, de astă dată în tricoul lui Dinamo. La debut, 5-0 cu Ceahlăul, a primit și banderola de căpitan.

Totuși, rezultatele ulterioare și evoluţiile sub așteptări l-au îndepărtat din Ștefan cel Mare. Meciuri ca 2-4 cu Astra Ploiești, 1-1 cu FCM Bacău, 1-3 cu Rapid sau 0-2 cu Bistriţa au contat decisiv. Mai ales în Giulești, unde a comis un penalty mult comentat, acordat de Alexandru Tudor după un henţ evident. Dinamo conducea cu 1-0, trupa alb-vișinie a egalat prin Iencsi și a mai înscris de două ori.

„A fost o greșeală că am mers la Dinamo! Și am recunoscut-o. În lumea asta toată lumea e perfectă, numai eu am greșit? Toată lumea e perfectă? Am greșit și iată că nici după 19 ani nu se trece cu vederea. Oamenii au uitat când am renunțat la enorm de mulți bani de la Steaua ca să mă întorc la Craiova. Lumea uită lucrurile frumoase pe care un om le-a făcut și-l pune la zid imediat! Nu-l mai iartă niciodată? Nu vi se pare prea mult?”, s-a plâns Gică. gsp.ro