Home / Monden / Câte bucurii, atâtea necazuri pentru căutătorul de comori de la Desa!

Câte bucurii, atâtea necazuri pentru căutătorul de comori de la Desa!

Câte bucurii, atâtea necazuri par să îi aducă descoperirile arheologice pe care le-a făcut în ultimul an căutătorului de comori de la Desa. După ce, din cauza lipsei experţilor evaluatori, nu îşi poate primi recompensa de 30% din valoarea armelor celtice găsite în ianuarie 2015, acum Dan Emil Cioclea riscă să piardă şi detectorul de metale pe care îl deţine legal.

Muzeul Olteniei îl acuză că, în decembrie 2015, a distrus „definitiv şi ireversibil” un sit arheologic în procesul de recuperare a unui tezaur cu 220 de monede de argint – denari romani imperiali –, în acest sens sesizând Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Dolj şi Direcţia Judeţeană pentru Cultură Dolj şi solicitând aplicarea de sancţiuni. Omul se apără spunând că a respectat legea şi că nu este un impostor, cum reprezentanţii muzeului încearcă să arate. Dovadă şi faptul că mereu a vrut să le dea o mână de ajutor, însă în ultima vreme aceştia i-au refuzat colaborarea. „De când am luat detectorul, mi-au întors spatele. Li se pare, poate, că eu îi eclipsez prin descoperiri. Poate îi deranjez…”, spune Cioclea.

Nemulţumit că imaginea de om cinstit i-a fost afectată în comună, dar gândind şi la eventualitatea complicaţiilor care ar putea apărea odată cu sesizările făcute de muzeu, bărbatul de 57 de ani şi-a angajat un avocat. Cum va ieşi basma curată din toată povestea cu tezaurul monetar rămâne de văzut… Până atunci, Cioclea continuă „vânătoarea” de comori istorice, pentru care mărturiseşte că are o reală pasiune. Dacă, pe lângă bucurii, îi aduce şi un ban în plus, cu atât mai bine!

Numele lui Dan Emil Cioclea a fost pus pentru prima dată în legătură cu o mare descoperire arheologică în judeţul Dolj la jumătatea lunii ianuarie a anului trecut. Pasionat de istorie, cum se declară, şi deţinător autorizat de detector de metale, acesta a dat atunci peste un inventar metalic format din 9 piese, îndeosebi de armament, aparţinând unor războinici celţi, toate cu o vechime de peste 2000 de ani. Tot anul trecut, în Ajunul Crăciunului – când probabil consătenii săi beau rachiu şi dădeau în clocot sarmalele –, Cioclea bătea terenurile din împrejurimile Desei şi declara la Primărie că a găsit, în punctul cunoscut sub numele „Balta Stoicăi”, un tezaur. 220 de monede de argint, care s-au dovedit a fi denari romani imperiali, l-au făcut pe om să creadă că a dat norocul peste el taman de Naşterea Domnului! Nici prin minte nu i-a trecut câte probleme îi ies în cale odată cu comoara…

Şi-a cumpărat detectorul de metale din banii pentru repararea acoperişului casei. „Mai să divorţez din cauza asta!”

Dar cine este Dan Emil Cioclea şi cum a reuşit ţăranul din Desa să treacă de la săpatul pământului la „scormonitul” acestuia cu aparatul de detectat metale? Are 57 de ani, a absolvit liceul şi a făcut din istorie şi arheologie un hobby, ne spune. „Eu citesc, sunt documentat. Cunosc şi istoria, dar cunosc şi gramatica limbii române. Știu şi supinul verbului a fi!”, ne asigură. A lucrat o vreme în industrie, iar după revoluţie, închizându-se multe fabrici, s-a apucat de agricultură. La ţară, lipsurile sunt multe, iar banii, mai mereu puţini. Aşa că familia lui s-a chibzuit cum a putut pentru a strânge suma necesară reparării acoperişului casei. În mintea lui Cioclea încolţise însă, de ceva timp, alt gând… „Mai văzusem pe la televizor aparate de-astea, pe la cei care găseau comori. Am văzut că se dădeau recompense şi m-am gândit că se poate trăi ceva mai bine din asta. Că din agricultură… se trăieşte greu”, povesteşte omul.

Prin 2014 a decis să-şi cumpere un detector de metale: „Soţia plecase în Italia, să muncească pentru o lună. Am prins momentul şi mi-am cumpărat unul. Investiţia a fost o avere: cu autorizaţie cu tot – în jur de o mie de euro! Am avut numai probleme dup-aia… Mai să divorţez din cauza asta! Ea nu a fost de acord, zicea să fi făcut acoperişul casei. Acum, ca şi mine, trage speranţe că om face ceva cu el…”, spune bărbatul, adăugând că iese „la detectat” în timpul liber şi… din pură pasiune. „Mai sunt care au aparate, dar unii se plimbă degeaba cu ele, că îţi mai trebuie şi altceva…”, ne spune şi arată spre cap.

N-a fost singura păţanie la primirea detectorului! „Când l-a adus, curierul nu mi-a luat banii pe el: dintr-o greşeală, figura ca achitat! Dar am zis că nu e bine să nu plătesc. Dacă eu plec din start aşa, Dumnezeu nu-mi ajută. Am sunat la cei care mi l-au trimis şi le-am spus. Iar la două săptămâni am găsit armele celtice!”, povesteşte acesta. Peste alte trei săptămâni scotea la iveală un inventar de 52 de piese, majoritatea de epocă romană – monede, inele de argint cu model floral, fibule din bronz, pandantive, brăţări –, intrate, ca şi obiectele aparţinând războinicilor celţi, în patrimoniul Muzeului Olteniei.

Acuzat de „distrugerea definitivă şi ireversibilă a sitului arheologic în care au apărut monedele”

Ca şi atunci, Cioclea se vrea om cinstit şi acum, când muzeul îl acuză de distrugerea unui sit arheologic. Povestea nu este deloc simplă şi, dacă se dovedeşte că a încălcat legea, s-ar putea încheia pentru el cu sancţiuni serioase. În raportul întocmit după cercetarea la faţa locului, la sfârşitul anului trecut, arheologul expert dr. Florin Ridiche, manager al muzeului, menţionează că s-au constatat „existenţa mai multor gropi făcute de descoperitor pentru recuperarea tuturor monedelor” şi „diferenţa de culoare a solului dintre zona unde au apărut monedele şi restul terenului agricol, ce sugerează o intervenţie recentă cu un utilaj agricol mecanizat”. În plus, „pe toată zona cercetată, la suprafaţă, s-au găsit materiale arheologice ceramice fragmentare de epocă romană”.

În adresa nr. 291/05.02.2016 înaintată Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Dolj – Serviciul de Investigaţii Criminale, Muzeul Olteniei arată că descoperirea lui Cioclea nu se situează în cadrul legal: «În condiţiile în care descoperitorul tezaurului monetar nu a oprit imediat săpăturile, după apariţia primelor bunuri arheologice, s-a ajuns la distrugerea definitivă şi ireversibilă a sitului arheologic în care au apărut aceste monede, sit care ar fi putut oferi mai multe date istorice referitoare la descoperire. Astfel, au fost încălcate prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 43/2000, republicată, privind protecţia patrimoniului arheologic şi declararea unor situri arheologice ca zone de interes naţional, Cap. II, art. 5, alin. 8, în care se spune că „se instituie, din momentul descoperirii de bunuri arheologice, pentru o perioadă ce nu poate depăşi 12 luni, regimul de protecţie pentru bunurile arheologice şi zonele cu potenţial arheologic, în vederea cercetării şi stabilirii regimului de protejare”. Distrugerea unui sit arheologic se încadrează în prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 43/2000, republicată, Cap. VI, art. 28, alin. 1, lit. a».

Muzeul Olteniei cere „confiscarea aparatului şi aplicarea sancţiunilor prevăzute de lege”

Prin aceeaşi adresă se sesizează faptul că, luna trecută, mai precis pe 15 ianuarie, Cioclea a predat Primăriei Desa, pentru a fi donat Muzeului Olteniei, un obiect, „topor de luptă celtic din bronz” descoperit în punctul numit „Uturinu”, aşa cum reiese din actul de predare înregistrat cu nr. 168/15.01.2016. «După cum se observă, acest obiect a fost donat, în timp ce tezaurul monetar descoperit cu numai trei săptămâni înainte a fost predat, urmărindu-se evident în acest ultim caz obţinerea recompensei prevăzute în Legea 182/2000 privind protecţia patrimoniului cultural naţional mobil, art. 49, alin. 4. Din cunoştinţele noastre, nu există în legislaţie modalitatea de a dona obiecte ce aparţin patrimoniului cultural naţional mobil, descoperite ca urmare a folosirii detectorului de metale de persoane fizice sau de entităţi juridice autorizate, ci doar procedura de a preda. De asemenea, ne punem fireasca întrebare pe ce criterii sau în baza cărei autorizări a decis d-nul Emil Cioclea să evalueze că un tezaur monetar din argint este mai important decât un obiect de bronz, luând hotărârea, la final, că unul trebuie predat şi celălalt trebuie donat autorităţilor», se mai arată în document. În concluzie, Muzeul Olteniei solicită confiscarea tezaurului şi, pentru a preveni cazuri asemănătoare pe viitor, retragerea dreptului de a mai folosi detectorul de metale lui Dan Emil Cioclea, „cu confiscarea aparatului şi aplicarea sancţiunilor prevăzute de lege”.

O altă adresă a fost înaintată Direcţiei Judeţene pentru Cultură Dolj – instituţie care are între atribuţii şi expertizarea obiectelor susceptibile de a face parte din patrimoniul cultural naţional –, muzeul specificând că există suspiciunea că tezaurul «nu se încadrează în prevederile Legii nr. 182/2000 privind protecţia patrimoniului cultural naţional mobil, art. 46, alin 1, coroborat cu prevederile de la art. 49, alin. 1, atunci când ne referim la regimul de proprietate al terenului pe care s-a făcut descoperirea. Ca atare, până la stabilirea regimului de proprietate al terenului, nu pot fi aplicate prevederile Legii nr. 182/2000, art. 49, alin. 4, şi, implicit, nici efectuarea expertizării tezaurului. Vă solicităm să fie clarificate aceste aspecte ce ţin de aplicarea legislaţiei în vigoare».

Cu tezaurul sub picioare, în Ajunul Crăciunului! „După intuiţie mă duc. Paranormal nu sunt, vă spun sincer!”

Miza întregii poveşti este una mare pentru Dan Emil Cioclea, care ştie prea bine ce sumă frumuşică i-ar putea reveni după evaluarea tezaurului monetar recent descoperit. Gândul că ar pute-o pierde, ba, mai mult, că ar putea rămâne şi fără detectorul de comori în care a investit atâţia bani, l-a speriat pe om într-atât încât, cum-necum, a găsit suma necesară să-şi angajeze un avocat. L-ar putea apăra mai bine, zice, decât o face el istorisind lucrurile aşa cum susţine că s-au petrecut. Mai exact, mânat de intuiţie – pe care spune că s-a bazat întotdeauna în descoperirile sale –, Cioclea a ajuns în Ajunul Crăciunului cu tezaurul sub picioare. A plecat singur în căutări, cum face de obicei. „Nu iau pe nimeni cu mine. Chiar mă deranjează altcineva. (…) După intuiţie mă duc. Paranormal nu sunt, vă spun sincer!”, ne asigură bărbatul.

«E un teren agricol acolo, la 3 km jumătate, 4 km maxim de Desa. Se cheamă „Balta Stoicăi”. E al unei persoane particulare. Sunt oameni de la mine de pe stradă, mi-au dat acceptul să intru, nu e problemă. Eu mai trecusem pe-acolo. Era o zonă unde mi s-a părut mie că nu e cercetată, după cum erau terenul, formele de relief. Că am o intuiţie din asta… Și am dat cu detectorul. Dând acolo, hopa! La un moment dat a început să sune, dar suna repetat. Mi-am dat seama după zgomot că sună a monezi, că am găsit ălea 52 de piese şi tot la fel îmi suna, acelaşi zgomot. Dar monede de suprafaţă, nu mi-a indicat aparatul o adâncime», a povestit Cioclea, adăugând că a găsit aproape toate monedele în acelaşi loc. „Era o concentraţie mare aici şi câteva, vreo cinci-şase, mai răsfirate pe o suprafaţă mai mare”. Are şi o explicaţie pentru asta: „Oala cu monezi a fost scoasă de un plug cu brăzdarul mare, de-astea de-au apărut acum, moderne. Trecând discul la arătură, a spart-o”.

„Vreau să colaborez în continuare cu ei, dar de când am luat detectorul mi-au întors spatele. Poate că îi eclipsez prin descoperiri…”

Bărbatul susţine că terenul – aflat la aproximativ 7 km de situl arheologic în care, de ani buni, Muzeul Olteniei face cercetări – „era arat, era pregătit pentru semănatul porumbului” când a găsit tezaurul. „În decembrie, am fost acolo împreună cu domnul Florin Ridiche şi cu doi arheologi de la muzeu, pe care i-am cunoscut în anii trecuţi, când am colaborat la săpăturile lor, şi cu doi subofiţeri de la Postul de Poliţie Desa. Am mers, le-am arătat zona şi au constatat. Ce li s-a fi părut lor nu ştiu… Că cică nu corespunde pământul. N-avea cum! Arătura se face din iunie. După ce s-a treierat grâul, lumea, ca să distrugă buruienile, să nu se mai regenereze pirul, ară. Dar ei au zis că s-ar fi făcut de curând altă arătură. Aşa au considerat, că e diferenţă de sol. Eu n-am constatat nimic. Ce am făcut eu… am spălat monezile, că erau mizerabile, nu puteam să le predau aşa, dar nu le-am luat patina. Le-am spus că am săpat doar cu o lopăţică pentru monedele împrăştiate. Restul, v-am zis, au fost toate la un loc. Era o nebunie să ar! Ce rost avea? Ce să caut mai jos, dacă ele erau scoase de lama plugului! Nu mă înţelegeţi greşit: cu lopăţica n-am săpat la rând, ci ici-colo, la o adâncime de 15-20 cm, că mai jos nu avea rost”, a mai povestit Cioclea – singura persoană din Desa care deţine în prezent detector de metale.

Fotografiile care însoţesc raportul arheologilor, ataşate sesizărilor făcute de Muzeul Olteniei la Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Dolj şi Direcţia Judeţeană pentru Cultură Dolj, vin să contrazică spusele bărbatului. Dan Emil Cioclea – care în 2005 şi 2006 a făcut parte din echipa care i-a sprijinit pe specialiştii craioveni la săpăturile de pe şantierul arheologic deschis la Desa în punctul cunoscut sub numele „Castraviţa” – este însă convins că aceştia nu-l mai au la inimă şi îl acuză pe nedrept pentru că le face concurenţă.

„Lor li se pare poate că eu îi eclipsez prin descoperiri, având în 15 ani mai puţine decât mine. Dacă le puneţi toate cap la cap, ale mele sunt mai multe decât ale lor. Și pe banii mei făcute. Ei folosesc banii contribuabililor. Vreau să colaborez în continuare cu ei, dar de când am luat detectorul mi-au întors spatele”, se plânge Cioclea. „Nu vreau să mă ia ca pe un impostor. În rest, n-am nimic cu ei… Dar să nu mai fiu incriminat. Nefiind sit acolo, ci teren arabil, nu am distrus nimic. Plugul a distrus!”, mai spune acesta.

„Dacă nu m-ar fi interesat recompensa, aş fi donat totul! Dar şi eu vreau să trăiesc cât de cât…”

Până să se stabilească dacă şi în ce măsură este vinovat, bărbatul din Desa continuă căutarea de comori. Şi se arată în continuare dispus să doneze muzeului unele dintre piese descoperite… chit că ele nu-i aparţin şi este obligat, conform legii, să le predea, indiferent de valoarea lor. Poate într-o zi dă iarăşi marea lovitură! „Dacă nu m-ar fi interesat recompensa, aş fi donat totul! Dar şi eu vreau să trăiesc cât de cât… Că o ducem greu de tot”, recunoaşte Cioclea, în aşteptarea recompensei pe care trebuie să o primească pentru descoperirea armelor celtice, în urmă cu un an. Aşteptarea i s-ar mai putea prelungi până în luna iunie, din lipsa unui expert autorizat pentru inventarul metalic.

Ce va face cu banii? „Am o nepoată care e la şcoală, trebuie să am grijă şi de ea. Vremurile sunt grele… Cu o parte din ei să mai repar ce mai am pe acolo, pe-acasă… Și cu alta, ce ne-om mai lua şi noi, un animal – o vacă, un porc. Mai investesc în agricultură… Avem teren mult, 12 hectare. Și e cheltuială, cu toate că ne mai dau nişte subvenţii. Oricât ar evalua armele şi oricât mi-ar da, pentru mine sunt bani, înseamnă ceva. Iar dacă nu primesc recompensa şi pe monede… doar n-o să mă duc să mă spânzur, Doamne fereşte! Poate că nu-i dau nici în judecată, dacă îşi cer scuze că mă tratează ca pe un hoţ! Iar lumea se uită acum într-un fel la mine, că acolo, la Desa, toţi ne cunoaştem…”, declară bărbatul.

Dan Emil Cioclea mai spune nu vrea să fie confundat cu vânătorii de comori. „Că doar nu sunt Indiana Jones! Sunt un simplu ţăran!”, rosteşte răspicat. Adevărat! Unul pentru care pământul are o cu totul altă valoare…
Dan-Emil-Cioclea-1-449x600

Despre slasher

Check Also

Maglavit, un subiect demn de Kusturica

Desigur, este misterul ce planează încă asupra fenomenului de la Maglavit, şi în legătură cu …

Un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *